România, o ţară care a trecut prin multe greutăţi, a avut întotdeauna în Banca Naţională a României o instituţie care a ştiut să rămână în picioare indiferent de lovitură şi să ducă mai departe ideea de unitate naţională, susţine Cristian Popa, preşedintele Comisiei de numismatică şi membru al Consiliului de Administraţie al băncii centrale, potrivit Agerpres.
"În 1880, la scurt timp după dobândirea Independenţei, România cea tânără, abia ieşită din umbra imperiilor, avea ambiţia de a intra definitiv în rândul statelor moderne europene. Dar pentru asta era nevoie de ceva mai mult decât teritoriu şi entuziasm: era nevoie de credibilitate. Şi credibilitatea, în epoca modernă, se construieşte prin instituţii solide. La 17 aprilie 1880, prin publicarea în Monitorul Oficial a Legii pentru înfiinţarea unei "bănci de scompt şi circulaţiune", lua naştere Banca Naţională a României. A 16-a bancă centrală din lume, semn că România încerca să ţină pasul cu marile transformări ale epocii. BNR nu a fost rezultatul unei simple decizii administrative, ea a reprezentat împlinirea unei idei mai vechi a modernităţii româneşti. Rădăcinile sale coboară până în perioada paşoptistă, când revoluţionarii cereau "o bancă naţională, însă cu fonduri naţionale". După dobândirea Independenţei, ideea ce evoluase trei decenii a prins forţă şi a devenit, în sfârşit, realitate.
Ion C. Brătianu înţelesese asta încă din 1861, când declara în Camera Deputaţilor: "Atât timp cât nu vom avea o bancă naţională, nu vor dispărea crizele financiare din ţară." Iar Eugeniu Carada, ctitorul instituţiei, a înţeles poate mai limpede decât oricine că independenţa naţională câştigată la 1878 rămânea incompletă fără o monedă proprie şi fără o bancă centrală care să o susţină", a scris Cristian Popa, în articolul "O bancă pentru o ţară. 146 de ani de poveste".
El menţionează că Banca Naţională a României a însemnat de la început mai mult decât credit, scont sau emisiune monetară.
"A însemnat disciplină, seriozitate, reputaţie. A pus ordine în circulaţia bănească, a întărit creditul şi a dat statului român unul dintre primele sale mari instrumente de credibilitate. Prestigiul Băncii Naţionale s-a scris inclusiv în piatră şi marmură. Palatul de pe Lipscani, proiectat de arhitecţii francezi Cassien Bernard şi Albert Galleron, ridicat între 1884 şi 1890 pe locul fostului han Şerban Vodă, rămâne şi astăzi un sediu impunător în centrul capitalei. Marele arhitect Ion Mincu îl numea "cea mai frumoasă clădire din Bucureşti." Istoria BNR se suprapune cu istoria României moderne, cu toate luminile şi umbrele sale. Banca a traversat două războaie mondiale, crize financiare, schimbări de regim, pandemii şi rupturi istorice", afirmă Cristian Popa.
El reaminteşte că instituţia a pierdut tezaurul evacuat la Moscova în anii 1916 - 1917, o rană încă deschisă în memoria noastră instituţională. Dar a învăţat lecţia, iar în cel de-Al Doilea Război Mondial, prin Operaţiunea "Neptun" a reuşit să salveze la Tismana peste 192 de tone de aur.
"Acolo, aurul a fost ascuns într-o grotă, iar accesul blocat deliberat cu bolovani, pentru a simula o alunecare de teren. Demnă de un scenariu de film, Operaţiunea "Neptun" a salvat rezerva de aur a ţării, zestrea unei naţiuni, într-un moment în care graniţele se schimbau, guvernele cădeau, iar societatea se clătina. A urmat o perioadă ostilă libertăţii economice, anii regimului comunist, care a făcut tot ce i-a stat în putinţă să subordoneze instituţia. Şi totuşi, nu a reuşit să o distrugă. BNR a supravieţuit etatizării, a supravieţuit deformărilor economice ale epocii şi şi-a reluat, după 1990, rolul fundamental într-o economie de piaţă tumultoasă, redevenind treptat ceea ce fusese menită să fie de la bun început: un reper de stabilitate, competenţă şi continuitate. România, o ţară care a trecut prin multe greutăţi, a avut întotdeauna în Banca Naţională a României o instituţie care a ştiut să rămână în picioare indiferent de lovitură şi să ducă mai departe ideea de unitate naţională şi a rămas, cum foarte bine a sintetizat domnul Guvernator, "un pilon al stabilităţii, indiferent de epocă", a mai scris Cristian Popa.
Comentează