Președintele României ar privi consultarea anunțată în rândul magistraților nu ca pe un exercițiu simbolic, ci ca pe un test decisiv de legitimitate pentru actualul Consiliu Superior al Magistraturii, potrivit unor surse apropiate de discuțiile de la Cotroceni.
Surse apropiate discuțiilor spun că, în viziunea șefului statului, un rezultat în care 70–80% dintre magistrați ar afirma că CSM nu reprezintă interesul public ar face imposibilă continuarea mandatului actualilor membri, aceștia urmând să plece „prin demisie”, sub presiunea combinată a votului intern și a reacției publice.
Pentru că există vreun argument legal pentru acest plan, se mizează pe o mobilizare semnificativă în stradă, de ordinul zecilor de mii de persoane, care ar consolida presiunea politică și instituțională asupra Consiliului, fără a fi vorba însă de un mecanism juridic formal de demitere.
O consultare logistic simplă, dar cu miză mare
Potrivit acelorași surse, ceea ce este numit public „referendum” ar trebui înțeles mai degrabă ca o consultare administrativă, organizată simplu, pe suport de hârtie. Fiecare magistrat ar urma să primească un formular tipărit, distribuit prin instanțe și parchete, cu semnătură de primire, procedura fiind considerată „tehnic ușor de realizat”, chiar dacă pregătirea ar necesita timp.
Ar fi avut loc discuții inclusiv despre utilizarea votului prin corespondență, tocmai pentru a elimina suspiciunile legate de acces sau participare.
Sursele mai arată că, în ipoteza în care majoritatea magistraților ar valida activitatea CSM, președintele ar considera că nu mai există spațiu pentru contestare publică. „Dacă sistemul spune că e în regulă, nu mai ai ce să adaugi”, ar fi una dintre argumentele din discuțiile interne.
Distanță față de CSM și lipsa „probatoriului”
În acest context, șeful statului ar fi rezervat în privința unei întâlniri cu actualul CSM, pe fondul constatării că nu a primit exemple concrete care să susțină acuzațiile de abuz vehiculate în spațiul public. Sursele susțin că ar fi fost cerute explicit aproximativ 20 de cazuri relevante, însă acestea nu ar fi fost puse la dispoziție.
Fără astfel de date, participarea la o discuție oficială în plenul CSM ar fi considerată lipsită de substanță. Mesajul transmis informal ar fi că dialogul instituțional nu poate avea loc „cu mâna goală”, doar pe baza percepțiilor sau a presiunii mediatice.
Aceeași prudență ar explica și faptul că, deși există suspiciuni și relatări despre influențe informale în sistem, nu ar exista, în acest moment, dovezi statistice sau documentate care să susțină ideea unor practici generalizate, precum schimbarea arbitrară a completelor.
Savonea, Voineag și miza reală
În ceea ce privește influența Liei Savonea, președintele ar considera că aceasta nu poate fi diminuată decât printr-un CSM perceput ca reprezentativ pentru interesul public și, pe termen mediu, prin modificarea legilor justiției. Sursele spun că această temă ar urma să fie discutată și în cadrul grupului de lucru guvernamental coordonat de premierul Ilie Bolojan.
În același timp, există o evaluare favorabilă la adresa procurorului general Alex Florența Voineag, al cărui răspuns la solicitări informale ar fi fost apreciat drept „foarte documentat”.
Pe de altă parte, sursele subliniază că nu se dorește o revenire la perioade considerate abuzive din trecut. Ideea relansării unor figuri sau practici asociate cu epoca Kovesi ar fi privită de președinte ca inacceptabilă, tocmai pentru a evita reaprinderea unor tensiuni vechi în sistemul judiciar.
Presiune publică, nu cutremur politic
În plan politic, șeful statului nu ar vedea presiunea publică drept un factor care să ducă la căderea Guvernului, dar ar admite că aceasta ar putea produce schimbări punctuale, inclusiv la nivel de miniștri. Remanierile ar fi considerate un efect posibil al nemulțumirii sociale, nu însă o criză guvernamentală în sens clasic.
În privința numirilor de procurori-șefi, abordarea ar fi una pragmatică, prin respectarea cadrului legal actual și evitarea unor conflicte inutile. O eventuală negociere ar fi posibilă doar dacă ministrul Justiției ar veni cu propuneri ferme, inclusiv reînvestirea lui Voineag la DNA, fără a lega subiectul de alte zone sensibile, precum conducerea serviciilor de informații.
În ansamblu, sursele descriu o strategie construită pe ideea de clarificare. Fie sistemul judiciar își reconfirmă conducerea actuală, fie se creează o presiune legitimă pentru schimbare. În ambele variante, obiectivul ar fi reducerea ambiguității și ieșirea dintr-o zonă de suspiciune permanentă care blochează orice reformă reală.
Comentează