Publicată în România în 2015, cartea „Cireșe amare” a apărut din nou în Italia în urma emisiunii „Che ci faccio qui”, Rai3. Jurnalistul italian Domenico Iannacone, deși știa ca găsise ultimul exemplar al unei vechi ediții, a decis să arate cartea în emisiune, să nu o taie din montaj, stârnind interesul italienilor.
Duminică, 1 martie 2026, la Milano, va avea loc prezentarea volumului „Ciliegie amare” (Cireșe amare), o carte despre migrație, depărtare și identitate construită între România și Italia, potrivit Rador Radio România.
Autoarea, Liliana Nechita, care trăiește de aproape două decenii în Italia și lucrează ca badantă, propune o mărturie centrată pe experiența femeilor plecate din țară, pe maternitatea trăită de la distanță și pe durerea discretă a celor care ajung să trăiască între două lumi.
Întâlnirea va începe de la ora 17:00, la Parrocchia di Ognissanti, pe Via Bessarione 25 din Milano. Se recomandă utilizarea mijloacelor de transport public. Cei care sosesc cu mașina pot parca în parcările Park & Ride de lângă stațiile M3 (San Donato, Rogoredo sau Comasina) și pot continua cu metroul pe linia galbenă până la stația Corvetto. Participarea la eveniment este liberă, până la epuizarea locurilor.
Pentru rezervare, organizatorii indică două opțiuni: scanarea codului QR din imagine sau mesaj pe WhatsApp la +39 339 108 6708.
Cartea este prezentată ca „o istorie de migrație, distanță și identitate” între România și Italia, într-un demers descris ca fiind autentic și direct, cu accent pe viețile celor plecați, pe legăturile familiale întinse peste granițe și pe felul în care se reconstruiește apartenența atunci când identitatea se împarte între două spații. În cadrul evenimentului, Liliana Nechita va intra în dialog cu Virginia Isingrini, misionară saveriană.
Organizarea este asigurată de FVEditori, în colaborare cu Virginia Isingrini, iar printre parteneri sunt menționați Claudia Camelia Szigeti și FanMedia Lombardy.
Cum a ajuns cartea Lilianei Nechita să devină renumită în Italia?
Imediat după emisiune, sute de italieni au început să îi scrie și să caute cartea, inclusiv prin biblioteci și librării, descriind reacția publicului drept o recunoaștere a unei suferințe comune a migrației, dincolo de etichete de tip „români” și „italieni”. „Asta pentru că au recunoscut aceeași durere, a emigratiei. Pentru prima oară, nu se mai vorbea despre români și italieni în cazul meu, ci despre o durere comună”, a mărturisit Liliana.
Comentează