Există oameni care, prin simpla prezență, reușesc să îți liniștească gândurile cele mai zbuciumate.
Există momente când, întâlnind astfel de oameni, brusc, zgomotul din jur și frica de ce e mai rău se stinge.
Alina Ion este fondatoarea unui spital care obligă ce e mai rău să se transforme în bine. Are acest dar, de a te învălui într-o liniște care nu poate fi explicată în cuvinte, o pace care pare să vină dintr-o altă lume. Te pătrunde cu privirea direct, fără bariere. În fața ei, sufletul îți devine o carte deschisă pe care ea o citește cu o blândețe infinită. Parcă nici nu e nevoie să mai folosești cuvinte.
Alina Ion poartă mereu o cruce specială. Fizic și metaforic. Poate că de aici vine și o vibrație divină. Este un vârtej de energie, o forță care te amețește cu ritmul ei, fiind acum într-un salon, peste un minut știind ce se întâmplă la sala de fizioterapie, iar în secunda următoare, la cabientul de logopedie. Și totuși, în fiecare gest și în fiecare vorbă, îl regăsești pe Dumnezeu. Ea nu doar crede în minuni, ea le trăiește. Deși debordează de o energie aproape amețitoare, ea poartă cu sine o spiritualitate profundă, ancorată în convingerea că Dumnezeu lucrează prin oameni pentru a realiza imposibilul. Miracolele nu sunt evenimente abstracte, ci fapte concrete pe care Dumnezeu le înfăptuiește folosindu-se de mâinile și inima oamenilor.
Numele ei pare o coincidență, dar este o misiune. Alina și-a dedicat întreaga existență alinării celorlalți, neglijându-și adesea propriile nevoi în favoarea binelui comun. „De mine are grijă Dumnezeu”, spune ea cu o simplitate care te dezarmează.
Drumul Alinei către ceea ce devenit astăzi, a început neobișnuit de devreme. La vârsta de doar 7 ani, în timp ce alți copii se jucau, ea veghea deja la căpătâiul unei rude bolnave, asumându-și o responsabilitate de care adulții fugeau. Această chemare timpurie a ghidat-o spre psihologie și, ulterior, spre îngrijirea pacienților aflați în faze terminale. În timp ce generația ei își căuta divertismentul în cluburi, Alina alegea să fie lumina din camerele suferinței.
Alina Ion nu are în vocabular expresia ”nu se poate”. Primul pacient pe care l-a avut atunci când a deschis Spitalul ”Sfântul Sava cel Sfințit” a fost un tânăr aflat în stare vegetativă, în urma unui grav accident rutier. Părea că, în cazul lui, medicina a depus armele. Ea, nu. I-a vorbit ore în șir, așa cum numai în filme crezi că este posibil. I-a căutat privirea, i-a povestit despre fetița lui. În clipa în care a apărut prima reacție, a declanșat un întreg mecanism de salvare. Acum, tânărul se poate descurca singur și se plimbă cu fiica lui, de mână. A fost doar primul caz reușit. Au urmat și altele, despre care nimeni nu ar fi putut spune că își vor mai reveni vreodată.
Inima întregii sale activități este Spitalul de Recuperare Medicală ”Sfântul Sava cel Sfințit”, pe care l-a ridicat de la firul ierbii, prin eforturi titanice de-a lungul a zece ani. Nu sunt doar ziduri și aparatură performantă. Spitalul este promisiunea ei față de Dumnezeu, pentru viață, atunci când nimeni nu mai crede în ea.
A vrut ca acest spital să fie un spațiu dedicat celor considerați „fără șansă”, dar care reușesc. A considerat că misiunea echipei ei excepționale să fie lupta neîncetată pentru fiecare minimă speranță. A reușit să-l transforme, în doar șase ani de funcționare, într-un centru în care Dumnezeu înfăptuiește minuni, prin oameni. Adesea, pare că inima Alinei Ion bate mai mult pentru viața altora, decât pentru a ei.
Comentează