Câinele sălbatic african poate urmări prada pe distanţe foarte lungi datorită anatomiei sale unice (studiu)

Câinele sălbatic african se deosebeşte de ceilalţi prădători rivali, precum leii şi hienele, prin stilul său unic de vânătoare, urmărind prada pe distanţe lungi, până când aceasta se prăbuşeşte din cauza epuizării, în loc să se bazeze pe viteză, forţă sau camuflaj. Un nou studiu al anatomiei acestei specii în pericol de dispariţie, realizat în Statele Unite, a identificat adaptări evolutive deosebit de importante pentru alergarea de anduranţă, la nivelul oaselor, muşchilor şi ligamentelor membrelor anterioare, relatează Reuters preluat de agerpres.

Grupurile nomade formate din douăzeci până la treizeci de exemplare de câine sălbatic african, originar din sudul şi estul Africii, vânează prada - antilope precum impala, gazelă şi kudu - utilizând strategii complexe coordonate, străbătând adeseori distanţe de până la 50 de kilometri pe zi.

Cu ajutorul unei tehnici numite ''prădare istovitoare'', câinele sălbatic african poate alerga după pradă cu o viteză de 64 km/h timp de până la o oră.

''Sunt vânători foarte eficienţi, până la 60% dintre sesiunile de vânătoare încheindu-se cu succes, un procent mai mare decât în cazul leilor, de 30%, sau al hienelor, de 25-30%", a explicat specialista în anatomie Heather Smith de la Midwestern University din Glendale, Arizona, care a condus studiul publicat săptămâna aceasta în jurnalul PeerJ.

Aceşti câini sunt singurele canide - grupul din care fac parte câinii, lupii, vulpile şi animalele înrudite - cu doar patru degete complete la labele din faţă, ceea ce contribuie la viteza crescută şi lungimea pasului.

Cu ajutorul tomografiei computerizate şi a disecţiei unui câine sălbatic african care a murit din cauze naturale la o grădină zoologică, cercetătorii au descoperit un deget vestigial aflat sub piele la nivelul membrelor anterioare. Muşchii asociaţi acestui deget au fost reconfiguraţi şi au primit în timp alt scop, ajutând la propriocepţie - percepţia corpului, a poziţiei şi mişcării sale.

Cercetătorii au descoperit modificări şi la nivelul muşchilor membrelor, care conţin numeroase fibre cu contracţie lentă, rezistente la oboseală. În plus, specialiştii au identificat un ligament prezent la labele din faţă ce poate acţiona precum un arc, propulsând câinele în faţă. De asemenea, a fost observată o reducere a dimensiunii muşchilor care acţionează în mod normal pentru rotirea încheieturii inferioare şi a antebraţului, ceea ce semnifică o îmbunătăţire a stabilităţii.

Aceşti câini sunt clădiţi pentru rezistenţă, spre deosebire de ceilalţi prădători rivali care utilizează sprinturile (ghepardul), forţa (leul) şi camuflajul (leopardul).

''Cu toate acestea, exemplarele de câine sălbatic african pierd uneori prada în faţa acestor carnivore mai mari şi mai agresive'', a precizat Heather Smith.