Luna trecută, armata SUA a prezentat prima sa grenadă letală nouă de la Războiul din Vietnam încoace, o armă din plastic care foloseşte unde de şoc în loc de şrapnel pentru a ucide inamicii, relatează CNN.
Noua grenadă, numită M111, devine alegerea armatei SUA pentru luptele urbane, atunci când trupele trebuie să elibereze zone interioare pentru a cuceri şi a menţine controlul asupra teritoriului, pentru că riscul de daune colaterale este mai mic.
Este prima grenadă nouă introdusă pentru forţele americane din 1968, când MK3A2 a intrat în luptă în timpul Războiului din Vietnam. Această muniţie a fost retrasă în anii 1970 deoarece conţine azbest, ale cărui fibre minuscule se pot depune în plămâni, ducând la boli fatale, inclusiv cancer.
Retragerea sa i-a lăsat pe soldaţi cu grenada principală actuală, M67, care aruncă şrapnel în toate direcţiile atunci când explodează, putând ucide sau răni persoane neimplicate sau forţe aliate atunci când este deviată de obiecte solide din metal sau beton sau penetrează pereţi subţiri.
Utilizarea undelor de şoc, sau a suprapresiunii de explozie (BOP), ucide sau imobilizează inamicii prin forţa exploziei, vaporizând învelişul exterior din plastic al armei.
Trupele aflate în afara unei zone închise pot arunca noua grenadă în acea zonă, iar inamicii nu se pot ascunde în spatele pereţilor interiori, a mobilierului sau a aparatelor pe care şrapnelul s-ar putea să nu le poată străpunge, a explicat armata.
„O grenadă care utilizează BOP poate curăţa rapid o încăpere de combatanţi inamici, lăsându-i fără niciun loc unde să se ascundă, asigurând în acelaşi timp siguranţa forţelor aliate”, a declarat col. Vince Morris, manager de proiect pentru programul Picatinny Arsenal din New Jersey.
„Când unda de înaltă presiune loveşte pe cineva, aceasta comprimă şi decomprimă violent ţesutul”, explică o fişă informativă a armatei. „Timpanele, plămânii, ochii şi tractul gastro-intestinal sunt cele mai expuse riscului de ruptură şi leziuni grave în urma exploziilor de mică amploare”, arată descrierea noii grenade. Undele de şoc mai puternice pot provoca leziuni cerebrale sau chiar amputarea membrelor, se adaugă în document.
Grenada este alimentată cu RDX, un material exploziv utilizat pe scară largă de armata SUA de zeci de ani.
Armata a dezvoltat noua muniţie cilindrică, de dimensiunea palmei, în urma experienţei acumulate în războaiele anterioare din Orientul Mijlociu, a declarat Morris în comunicatul Armatei.
„Una dintre lecţiile cheie învăţate din luptele urbane din Irak a fost că grenada M67 nu era întotdeauna instrumentul potrivit pentru această misiune. Riscul de a ucide propriii soldaţi de cealaltă parte a zidului era prea mare”, a spus el.
Grenada cu fragmentare M67 nu va dispărea. Trupele o vor purta în continuare pentru a o folosi pe teren deschis „pentru a maximiza efectele letale ale fragmentaţiei”, se mai arată în comunicat. Soldaţii vor avea M111 doar pentru utilizare în interior.
M67, de mărimea unei mingi de baseball, a fost introdusă alături de MK3A2 în 1968. A urmat modelului M26, introdus la începutul anilor 1950, şi legendara Mk 2 – numit grenada „ananas” datorită aspectului său – care a fost introdus în Primul Război Mondial şi utilizat pe parcursul celui de-al Doilea Război Mondial şi după aceea.
Între timp, Corpul de Marină al SUA achiziţionează, de asemenea, o altă grenadă BOP, modelul M21, de la producătorul norvegian Nammo, conform datelor privind contractele guvernului SUA.
Armata SUA şi alte forţe armate dispun de o armă similară, o grenadă termobarică, cunoscută şi sub denumirea de muniţie combustibil-aer. Aceasta eliberează o ceaţă de combustibil în aer şi apoi o aprinde, generând o undă de şoc şi o minge de foc care creează un efect de vid, aspirând oxigenul din zona exploziei.
Comentează