Un raport recent al organizației interguvernamentale internaționale Forumul țărilor exportatoare de gaze (GECF) a evidențiat potențialele implicații ale acordului comercial semnat între SUA și UE asupra dinamicii pieței gazelor naturale lichefiate (GNL), scrie offshore-energy.biz.
Conform comentariului experților „Viabilitatea creșterii comerțului cu GNL în cadrul acordului comercial UE-SUA”, acordul comercial UE-SUA din iulie, rezultat în urma discuțiilor privind tarifele anunțate de SUA, este mai probabil să funcționeze ca un simbol politic al solidarității transatlantice decât ca un catalizator pentru o creștere majoră a comerțului cu GNL.
În baza acordului neobligatoriu, UE s-a angajat să importe energie din SUA în valoare de 250 de miliarde de dolari anual, sau 750 de miliarde de dolari în total, până în 2028, iar GNL-ul se așteaptă să fie punctul central al acestei expansiuni. Acordul acoperă gaze naturale, petrol și combustibili nucleari, împreună cu investiții suplimentare de 600 de miliarde de dolari în economia SUA.
Cu toate acestea, GECF etichetează aceste obiective drept nerealiste și consideră că acordul ar putea avea aceeași soartă ca obiectivele energetice ale acordului comercial SUA-China din 2019, care au rămas neîndeplinite, deoarece acordul nu a creat nicio obligație legală pentru niciuna dintre părți, la fel ca acordul în cauză.
Forumul își bazează analiza pe mai mulți factori, printre care scăderea cererii de gaze din UE, blocajele în infrastructură și faptul că politicile climatice ale UE intră în conflict cu o dependență mai mare de combustibilii fosili, așa cum a subliniat recent Biroul European de Mediu (BEE).
Context
SUA au introdus noi tarife vamale substanțiale în aprilie 2025 pentru a proteja industriile interne de concurența străină și pentru a realinia comerțul internațional în favoarea intereselor economice ale SUA. GECF consideră că acest lucru se întâmplă în contextul unei schimbări seismice a sistemului comercial global către protecționism.
A fost introdus un tarif de bază de 10% pentru importurile din 185 de țări, cu un tarif specific de 20% aplicându-se statelor membre ale UE. Aceste tarife mai mari au fost suspendate în mod repetat, ceea ce GECF interpretează ca semnalând utilizarea lor ca pârghie, mai degrabă decât ca o măsură comercială permanentă.
Tarifele au fost însoțite de un Ordin Executiv care prevede reducerea tarifelor în cazul în care un partener comercial ia „măsuri substanțiale” pentru a aborda deficitul comercial al SUA. Întrucât UE reprezintă 18% din totalul importurilor din SUA, aceasta a devenit punctul central al discuțiilor SUA cu partenerii pentru a aborda dezechilibrele comerciale.
La sfârșitul lunii iulie, cei doi au elaborat un acord comercial-cadru în care majoritatea bunurilor UE ar fi supuse unui tarif de import de 15%. În plus, UE s-a angajat să importe
energie din SUA în valoare de 750 de miliarde de dolari până în 2028 și să investească încă 600 de miliarde de dolari în economia SUA.
Întrucât SUA au exportat energie către UE în valoare de aproximativ 70 de miliarde de dolari în 2024, angajamentul anual de 250 de miliarde de dolari ar reprezenta o creștere de peste trei ori pentru UE, a cărei factură totală de import de energie a ajuns la 407 miliarde de dolari în 2024.
Între 2021 și 2024, ponderea gazelor naturale transportate prin conducte în consumul total al UE a scăzut cu 20%, de la 70% la 50%, în timp ce ponderea GNL-ului a crescut cu aceeași valoare, de la 20% la 40%. Acest lucru a permis SUA să își majoreze exporturile de gaze naturale către UE de la 6% la 19% și cele de GNL de la 28% la 45% în aceeași perioadă.
Tendința s-a accelerat în prima jumătate a anului 2025, când importurile de GNL au depășit pentru prima dată importurile de gaze prin conducte în UE. Exporturile de GNL ale țării nord-americane către UE s-au ridicat la 20 de miliarde de dolari în 2024.
Posibile probleme
Deși importurile UE din SUA ar putea atinge niveluri record până la sfârșitul anului, raportul afirmă că obiectivele acordului comercial sunt foarte ambițioase, menționând că ambele părți par să promită prea mult ceea ce poate fi cumpărat și vândut în mod realist.
SUA are în prezent o capacitate operațională de GNL de 105 milioane de tone pe an (Mtpa), cu încă 115 Mtpa în construcție și 100 Mtpa de capacitate planificată care vizează FID.
Printre proiectele notabile aflate în stadiul de dezvoltare se numără proiectul Louisiana LNG al Woodside Energy, despre care se spune că este finalizat în proporție de 22%, și proiectul CP2 LNG al Venture Global, pentru care recent s-a obținut o finanțare de 15,1 miliarde de dolari.
Prin urmare, teoretic este disponibil un maxim de 100 Mtpa pentru tranzacții viitoare. Se așteaptă ca această cantitate să fie și mai mică în practică, deoarece țările asiatice și-au exprimat interesul de a achiziționa GNL din SUA, de exemplu, în cazul Alaska LNG.
Furnizarea integrală a celor 100 Mtpa la prețurile spot actuale ar genera doar 60 de miliarde de dolari anual pentru SUA, ceea ce este mult sub nivelurile necesare pentru a aduce o contribuție semnificativă la acordul comercial UE-SUA, se arată în raport.
O problemă suplimentară este lipsa cererii de gaze din UE pentru a absorbi volumele suplimentare de GNL din SUA. Consumul regional de gaze a scăzut brusc de la 400 miliarde de metri cubi în 2021 la 313 miliarde de metri cubi în 2024, determinat de o combinație de factori structurali și ciclici.
Având în vedere că se preconizează că cererea de gaze a Uniunii va rămâne constantă sau chiar va scădea ușor până la sfârșitul acestui deceniu, o extindere majoră a aprovizionării cu GNL a SUA către piața UE ar putea fi limitată.
În plus, chiar dacă UE aprobă noi proiecte GNL, ratele de utilizare a capacității rămân în jur de 50% din cauza infrastructurii limitate de interconectare a gazelor. Un exemplu în acest sens este Spania. Deși are cea mai mare capacitate de regasificare din UE, țara nu are conexiuni prin conducte cu țările vecine, astfel încât GNL-ul nu poate fi distribuit la nivel regional.
Raportul mai afirmă că înlocuirea volumelor de GNL spot și pe termen scurt de la alți furnizori este cea mai bună cale de acțiune pentru stimularea exporturilor de GNL din SUA, deoarece majoritatea importurilor de gaze și GNL din UE sunt legate de contracte pe termen lung și nu sunt ușor redirecționate. Cu toate acestea, există un potențial limitat pentru ca acest lucru să se întâmple, deoarece o mare parte din volumele de GNL spot și pe termen scurt proveneau deja din SUA în 2024.
O altă problemă potențială evidențiată în raport este faptul că, indiferent de acordul autorităților, deciziile comerciale finale vor reveni companiilor private. GECF a explicat că firmele din UE își bazează deciziile pe profitabilitate, iar guvernele pot doar să ofere sprijin sau stimulente, nu să le oblige să cumpere gaze din SUA.
O ultimă considerație este faptul că o creștere a importurilor de GNL din SUA este în contradicție cu obiectivele climatice pe termen lung ale UE și cu obiectivele de zero emisii net. Regulamentul UE privind metanul este un factor suplimentar care complică situația și face dificilă realizarea creșterii importurilor de GNL din SUA.
GECF consideră că Europa ar putea fi dezavantajată de acest acord, deoarece ar putea submina credibilitatea climatică, ar putea crește riscul activelor blocate și ar complica tranziția către energie curată menită să sprijine creșterea economică durabilă.
În concluzie, organizația consideră că, deși acordul comercial UE-SUA ar putea avea teoretic un impact asupra pieței globale a GNL, este mai probabil ca acesta să funcționeze ca un semnal politic de solidaritate decât ca un factor comercial major al creșterii comerțului cu energie, în special în segmentul GNL.
„Mai mult, aproximativ 250 Mtpa de capacitate de export GNL este în construcție la nivel mondial, iar oferta totală este așteptată să crească în concordanță cu creșterea cererii globale de gaze, în condițiile unor prețuri stabile. Această extindere oferă suficient spațiu pentru toți furnizorii majori de GNL.”
„Având în vedere că Asia deține cea mai mare parte a creșterii viitoare a importurilor de GNL, orice GNL suplimentar din SUA direcționat către UE va fi probabil compensat de creșterea aprovizionării cu Asia de către alți producători, în principal țările membre GECF, menținând astfel echilibrul general al pieței”, conchide raportul.
Comentează