Casetele audio, atât de celebre, mai ales în anii ’70-’90, par să cunoască o renaștere neașteptată. De această dată însă, rolul lor nu mai este de a reda muzica preferată, ci de a transforma fundamental felul în care stocăm informația, folosind chiar molecula de ADN.
O echipă de oameni de știință din China a creat un tip de bandă inovator, ce amintește la prima vedere de vechile casete, dar care are misiunea de a înmagazina date într-un format biologic spectaculos. Rezultatul este o densitate informațională care depășește orice imaginație.
De exemplu, o porțiune de numai o sută de metri dintr-o astfel de bandă ar putea stoca teoretic 36 de petabytes de informație, adică echivalentul a peste șapte miliarde de melodii. Totul se bazează pe proprietatea unică a ADN-ului de a concentra și conserva volume uriașe de date.
O singură celulă umană, de pildă, poate reține aproximativ 1,5 gigabytes de date, similar cu conținutul a două CD-uri. Extinzând această logică, un gram de ADN are potențialul de a stoca peste 450 de exabytes, ceea ce depășește de aproximativ 1,8 miliarde de ori capacitatea unui smartphone modern.
Noua tehnologie, dezvoltată sub îndrumarea profesorului Jiankai Li de la Southern University of Science and Technology din Shenzhen, își propune să depășească limitările soluțiilor actuale de stocare a datelor pe ADN.
Vechile procese de scriere și citire erau complexe și costisitoare
Până acum, procesele de scriere și citire erau complexe și costisitoare, iar actualizarea informațiilor reprezenta o provocare semnificativă. Prototipul prezentat de cercetători în revista Science Advances dezvăluie o bandă ingenioasă, creată din poliester și nailon.
Aceasta este împărțită în sute de mii de micro-secțiuni, fiecare având un cod de bare unic. Informațiile sunt codificate prin utilizarea celor patru baze fundamentale ale ADN-ului: adenina, guanina, citozina și timina, într-un mod ce amintește de sistemul binar 0 și 1 folosit în calculatoare.
Fragmentele de ADN care poartă aceste informații sunt apoi depuse cu precizie în compartimentele corespunzătoare și protejate de un strat special. Ulterior, aceste date pot fi citite, șterse sau rescrise, cu o flexibilitate similară celei oferite de un hard disk convențional.
Procesul este complet automatizat de o mașină specializată, capabilă să genereze ADN, să îl depună pe bandă și să convertească informația înapoi în format digital.
Această adaptabilitate ar putea transforma ADN-ul într-o soluție viabilă nu doar pentru datele „reci” – adică arhivele accesate rar –, ci și pentru datele „calde”, care necesită consultări ocazionale.
Un avantaj major al ADN-ului este că nu necesită energie pentru a fi păstrat și, în condiții uscate, poate dura sute de ani, depășind cu mult durata de viață a hard disk-urilor sau a serverelor actuale. Desigur, provocările nu lipsesc.
Sinteza ADN-ului rămâne o operațiune costisitoare, iar infrastructura necesară pentru producția și citirea la scară largă nu este încă pregătită pentru uz comercial.
Cu toate acestea, cercetătorii sunt optimiști, amintind că banda magnetică, la început o simplă inovație de laborator, a devenit ulterior un standard global.
Dacă ritmul evoluției tehnologice se va menține, este posibil ca în viitorul nu foarte îndepărtat, fiecare dintre noi să-și poată păstra întreaga colecție personală de fotografii, muzică și filme pe o bandă de ADN nu mai lungă decât propriul braț.
Comentează