100 de ani de la marea unire, moment unic pentru realizarea consensului national

E un mesaj foarte puternic pe care il da statul roman prin aducerea in tara a lui Muhammad Munaf. Doua administratii succesive urmaresc cu consecventa, vreme de un deceniu, aducerea in tara a unui condamnat pentru terorism. Un rar exemplu de urmarire a obiectivului dincolo de mandatul celor care ocupa fotoliul la Palatul Cotroceni si la Palatul Victoria.

Sa nu ne facem insa prea multe iluzii. Statul s-a intarit mai ales in componenta sa militarizata. Pentru Romania actuala este insuficient.

In curand se va face un deceniu de la aderarea la Uniunea Europeana si, in ciuda avansului evident, tara este inca departe de a contura pentru propriii cetateni viitorul pe care acestia il asteapta. Vestul ramane prima optiune pentru foarte multi tineri.

Autostrazile, fondurile europene, investitiile straine, debirocratizarea, educatia de calitate si un sistem de sanatate eficient depind in mod decisiv de un sector public civil modern, corect organizat, fara suprapuneri institutionale, depolitizat, cu atributii clare si resurse la dispozitie.

S-au dus vremurile de altadata, in care lumea aparea in culori calde. Oamenii se uita la televizor si vad ca lumea nu e deloc cum si-o imaginau. Criza n-a disparut. Nimeni n-ar putea spune cu certitudine daca traim o replica a crizei sau ne indreptam spre epicentrul ei.

Caderi de burse, razboi intre Rusia si Ucraina, conflicte pe scara larga in Siria si in Magreb, terorism din Asia pana in Europa, un aflux fara precedent de refugiati si imigranti spre Uniunea Europeana. Deocamdata suntem ocoliti de sutele de mii de persoane provenind din Orientul Apropiat doar prin puterea geografiei. Marea Neagra si Dunarea devin din nou bariere naturale in fata fluxurilor migratorii. Dar perceptia este realitatea. Emotia in randul romanilor cu privire la acest subiect e reala.

Criza este noua normalitate, iar instinctul politic le-ar putea spune unor lideri ca, in fata imaginilor de la televizor cu o lume care pare scapata de sub control, oamenii vor cauta stabilitate, ordine, predictibilitate.

La Bucuresti pluteste in aer o noua abordare, se invoca tot mai des nevoia de deschidere si de cooperare transpartinica. Romania are o nevoie acuta de cooperare intre Putere si Opozitie. Si merita salutata aceasta deschidere daca scopul ei este implementarea unei legislatii modernizatoare si daca ea nu ascunde o adaptare tactica la calendarul politic in sensul castigarii de timp.

Ne apropiem de un context favorizant, ideal pentru a construi un amplu acord politic pentru modernizare intre stanga si dreapta. In 2018 se vor implini 100 de ani de la Marea Unire. Ar putea fi acesta un moment al reconcilierii cu trecutul recent? Un moment al cooperarii intru modernizare? Sau doar un alt moment festivist cu defilari si discursuri patetice?

Niciun calcul politic nu poate sa ignore realitatea ca votul masiv pentru Klaus Iohannis din 2014 a fost un vot pentru modernizare. El a exprimat, cu furie aproape, dorinta de a trai european. E ceva comun in energia de la votul pentru referendumul din 2012, alegerile parlamentare din acelasi an si cele prezidentiale din 2014. In toate trei, din motive radical diferite, s-a votat cu sete.

Oamenii nu mai au rabdare, sunt multe de facut intr-un timp scurt. De la rude, cunoscuti sau pentru ca au vazut direct, stiu ce inseamna standardul european de trai.

Eventualul consens politic va ramane o formula propagandistica, daca el va ocoli nevoia de modernizare a sistemului public romanesc. Este vital un acord politic pentru modernizarea tarii printr-un amplu pachet de reforme, precum descentralizarea, depolitizarea, consolidarea sistemului de sanatate si a celui de educatie.

Ar confirma prin fapte capacitatea clasei politice de a fi unita in jurul unor obiective majore in interes national.

De asemenea, consensul politic nu poate sa ignore nici nevoia unei legislatii a repatrierii care sa-i atraga inapoi in tara pe cat mai multi dintre cei aproape 4 milioane de cetateni romani care au parasit Romania de la mineriadele din anii '90 si pana in prezent. Romania nu va fi completa si nici competitiva fara ei.

Cu siguranta vor fi unii pregatiti sa deturneze interesul national. Insa ne-am acoperi de ridicol daca am ajunge ca nevoia de consens si cooperare a societatii si a clasei politice sa fie confiscata de solutii politice artificiale.

Consensul politic in perspectiva lui 2018 trebuie sa fie un moment al modernizarii, al democratiei si al afirmarii cu incredere a destinului nostru european. O uriasa oportunitate in primul rand pentru Romania.

Valeriu Turcan este analist politic si consultant in domeniul strategiei si comunicarii in situatii de criza - preluare cu acordul autorului